Una dintre cele mai stranii formaţiuni geologice din județul Maramureș, formată ca urmare a activităţilor vulcanice în urmă cu milioane de ani, în Munţii Gutâi. Stâncile ascuțite de andezit au înălțimi ce oscilează între 60 şi 100 metri iar formațiunea are o lungime de circa 200 de metri. Denumirea vine de la faptul că, privită dintr-un anumit unghi, se aseamnănă cu o creastă de cocoș.
Trsee: pe Creasta Cocoşului se poate ajunge relativ uşor din Pasul Gutâi (DN 18) sau din zona minei Șuior. O altă variantă, mai dificilă, este din satul Breb, pentru cei care ar dori să admire și Tăul Morărenilor, o rezervaţie naturală umedă renumită pentru muşchiul verde format în jurul lacului
Țara Maramureșului
Regiunea Nord Vest
Atestat documentar din anul 1415, Mara este primul sat aflat la intrarea în Țara Maramureșului, după coborârea prin Pasul Gutâi, pe drumul naţional DN18 de la Baia Mare către Sighetu Marmaţiei. Intrarea în sat se face printr-o poartă monumentală, sculptată de către Traian Bilţiu Dăncuş, pentru a simboliza intrarea în Ţara Maramureşului. Tot înainte de sat se află o păstrăvărie foarte frecventată și apreciată de turiști precum și o piscină pe coasta alăturată, cu o priveliște superbă asupra împrejurimilor. Obiective: Tăul Morărenilor, Creasta Cocoșului, Tăurile Chendroaiei, Baraj Runcu, Cheile Tătarului.
Harta
Cheile se întind pe o lungime de 700 m în Munții Gutâi și sunt singurele chei în andezit din țară. Stâncile înalte dau un aspectul sălbatic și deosebit de pitoresc zonei, dar cu toate acestea cheile sunt destul de puțin cunoscute ca și atracție turistică. Prin chei curge pârâul Runcu. Pe același pârâu este în construcție un lac de acumulare cu baraj din anrocamente. Finalizarea acestui baraj ar putea duce la acoperirea de ape a zonei cheilor.
Sunt două trasee de acces:
• Din stațiunea turistică Izvoare, se urmează drumul forestier spre nord care duce în direcția Cabanei Pleșca și spre Poiana lui Dumitru.
• Din localitatea Mara, se urmează drumul ce duce către barajul Runcu.
Harta
Situat sub Creasta Cocoșului, Desești este al doilea sat aflat la intrarea în Țara Maramureșului, pe drumul naţional DN18 ce leagă Baia Mare de Sighetu Marmaţiei. Locul abundă în obiective turistice, tradiții și meșteri populari, fiind unul dintre satele devenite adevarate simboluri ale Maramuresului Istoric. Aici se desfășoară celebrele Seri de poezie “Nichita Stănescu” de la Deseşti – în perioada septembrie-octombrie. Biserica de lemn din Desești datează din anul 1770, restaurată de Vasile Pop Taina (1996-98), și este inclusă pe lista patrimoniului mondial al UNESCO.
Personalități: Vasile Pop Taina, cunoscut constructor şi restaurator al bisericilor din lemn; prof. biolog Maria Pop, care a revitalizat arta vopsitului vegetal și deţine o colecţie impresionantă de covoare vechi vopsite manual; Gheorghe Pârja şi Viorica Pârja, scriitori și jurnalişti, membrii al Uniunii Scriitorilor din România.
Harta
Patrimoniu UNESCO
Biserica de lemn din Desești cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” reprezintă “unul din monumentele caracteristice Maramureșului secolului al XVIII-lea” şi este înscrisă pe lista patrimoniului Unesco. A fost datată la mijlocul secolului al XVIII-lea, în ipostaza că ansamblul parietal și iconostasul au fost datate în 1780, evident realizate după construirea bisericii. Pictura din interiorul bisericii s-a păstrat în condiții bune, acoperind toți pereții celor trei încăperi, fiind un exemplu reprezentativ de pictură postbizantină de secol XVIII specifică Maramureșului. Biserica a fost restaurată în perioada 1996 – 1998 de Vasile Pop Taina, celebru constructor şi restaurator de biserici, personalitate marcantă a locului.
Harta
Denumite şi Târnoavele plutitoare, formează o arie protejată pe Valea Cosăului, desfăşurată pe 15 hectare. Sunt compuse dintr-o mlaştină oligotrofă şi mai multe lacuri eutrofe, legate între ele prin canale. Turbăria care formează terenul mlăştinos al unuia din tăuri are o grosime de 2,5 m şi pluteşte pe un lac cu o adâncime de 4 m. Pentru traversare, s-a construit un pasaj cu pontoane din lemn, fixate direct pe suprafaţa mlăştinoasă, ce împiedică scufundarea. Se poate ajunge la ele de la Breb, Hărnicești sau Ocna Șugatg.
Harta
Locul cu șmen
Harta
Patrimoniu UNESCO
Biserica de lemn din Budești Josani, cu hramul Sfântul Nicolae, este construită pe o mică colină, dominând zona centrală a satului. Este considerată o construcție “magnifică” pentru epoca sa și mult timp după aceea. Are un plan dreptunghiular, cu absida poligonală, decroșată. Picturi murale populare sunt datate din anul 1762. Biserica este inclusă pe lista patrimoniului mondial al UNESCO.
În interior se păstrază coiful și o parte din zalele lui Pintea Viteazul, haiduc legendar al Maramureșului care zice-se și-a lăsat el însuși în grija bisericii cămașa de zale și coiful, după lupta contra tătarilor în 1717.
Harta
În partea sud vestică a satului Breb se află un lac aprope circular, cunoscut de localnici sub denumirea de Tăul Brebului, în apropierea drumului național DN18. Lacul Morărenilor se întinde pe o suprafață de 0,45 ha și are adâncimea maximă de 20 m. S-a format printr-o alunecare de teren dar este alimentat de un pârâu și de izvoare subterane. A fost declarat rezervație naturală de tip floristic, faunistic şi peisagistic în 1977.
Harta
Este printre cele mai pitorești sate din Maramureș, renumit pentru arhitectura tradițională din lemn. În anul 2015 Național Geographic Traveler a recomandat Breb și Maramureșul în Top 20 destinații de vizitat din lume. A devenit celebru în toată lumea după ce Prințul Charles al Marii Britanii a vizitat satul în 2004.
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din satul Breb datează din anul 1622, turnul păstrează și acum elemente din vechea biserică, acesta fiind și cel mai vechi turn de lemn din România (1531).
Obiective: Tăul Morărenilor, Creasta Cocoșului, Vârful Gutâi, Tăurile de la Hoteni, Lacurile saline de la Ocna-Șugatag, Pârtiile de schi de la Cavnic.
Harta
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din satul Breb datează din anul 1622, adusă dintr-un sat vecin, Copăciș, între timp dispărut. Turnul păstrează și acum elemente din vechea biserică, acesta fiind și cel mai vechi turn de lemn din România, 1531. Pictura murală din interior, una dintre cele mai vechi păstrate în bisericile de lemn din țară, este parțial vizibilă și datează din 1626. Biserica mai cuprinde o colecție valoroasă de icoane de secol 17, 18 și 19 și un cimitir cu cruci de piatră, lemn și fier din diferite epoci.
Harta
Dacă poposiți în Breb, negreșit să treceți pe la meșterul popular Ioan Petric, să vedeți atelierul și expoziția de sculptură tradițională și lucrări în lemn. Porți maramureșene, troițe și alte cele – valori autentice păstrate din moși-strămoși, realizate de meșterul Ioan Petric, întâlniți la tot pasul în Breb și în Maramureș. Și în toată lumea. Vizitați pagina meșterului Ioan Petric pe Facebook sau mai bine treceți prin Breb și bucurați-vă de ospitalitatea și poveștile sale. Contact / Tel: 0758735023
Harta
Localitatea Ocna Șugatag a fost atestată documentar în anul 1355, istoria ei fiind strâns legată de exploatarea sării, activitate de la care provine şi numele aşezării. În anul 1950, datorită infiltrațiilor masive de apă dulce, ocnele au fost închise iar în timp, prin surparea galeriilor de sare apar ochiuri de apă sărată şi caldă. Astăzi Ocna Şugatag este și o staţiune balneo-climaterică permanentă unde se fac tratamente curative, are dezvoltate activităţi de agrement și turistice specifice zonei.
Harta
Datorită izvoarelor minerale clororosodice și lacurilor sărate formate prin prăbușirea unor mine vechi de exploatare a sării, stațiunea balneară reprezintă o vestită zonă turistică, amplasată într-un decor natural de o excelentă frumusețe peisagistică, la o distanță de 20 km de Sighetu Marmației și 53 km de Baia Mare. Evenimente:
Tânjaua Hotenarilor – Sărbătoarea agrară a începutului de primăvară care se desfășoară anual în a doua duminică a lunii mai.
Festivalul gulașului – Pe final de sezon estival, bucătari amatori și profesioniști se întrec în prepararea celui mai gustos gulașe. Cuvântul „gulaș” înseamnă în maghiară „păstor de vite”.
Harta
Complexul lacustru de la Ocna Şugatag cuprinde 8 lacuri din ocne prăbuşite, peste 30 de lacuri de mici dimensiuni aflate în doline de dizolvare (Mihai, Vorsig, Pipiriga, Lacul Alb etc.), dar există şi lacuri subterane în saline părăsite.
Lacul Găvrilă este cel mai mare lac de mină (antroposalin) din România. S-a format în luna septembrie 1966, prin surparea minei. Are o suprafaţă de aproape 2,5 ha, iar adâncimea variază între 10 și 30 m. Apa de la suprafaţă este dulce, devenind un mediu de viaţă chiar pentru amfibieni şi specii de peşti. Lacul este o atracție și o oază de relaxare pentru turiști.
Harta
Monument de arhitectură tradiţională, aflat în comuna Giulești, a aparţinut iniţial protopopului greco-catolic Vasile Mihalyi şi a fost edificată în anul 1826, aşa cum atestă inscripţia în limba latină. Pe spatele meştergrindei se află, săpată în lemn, o altă inscripţie: „urmaş Lazăr”, cele două familii fiind înrudite. În această casă, la 28 noiembrie 1918, dr. Ilie Lazăr a convocat delegaţii maramureşeni pentru a pleca la Alba Iulia, unde la 1 Decembrie 1918 se va semna pentru vecie Unirea Maramureşului cu Ţara-Mamă. Din păcate, nu am avut posibilitatea să vizitez interiorul, casa aflându-se în proces de restaurare. Mai multe detalii citiți pe site-ul Muzeului Maramureșului. Mai multe despre Ilie Lazăr, eliberator al Cernăuțiului și Maramureșului, apropiat al lui Iuliu Maniu, citiți aici.
Harta
Muzeul din curtea lui Gheorghe Opriş, construit de la zero cu mâinile sale este unic pe mapamond. Instalațiile țărănești, vâltoarea, piua, batoza, moara și horincia folosesc în mod ingenios lemnul și apa pentru a veni în întâmpinarea diferitelor nevoi ale traiului zilnic din interiorul satului şi sunt acționate de apele râului Cosău. Toate construite de Gheorghe Opriş, meșter popular, rapsod, simbol al Maramureșului istoric (1942-2020).
Harta
Sighetul Marmației este atestat documentar în anul 1326, fiind ridicat la rang de oraș, în anul 1352. Până în 1919 Sighetul a fost reședința comitatului Maramureș, precum și în perioada interbelică. Este al doilea centru urban ca mărime și ca importanță al județului după orașul-reședință Baia Mare. Site-ul oficial al orașului menționează că originea numelui orașului este cuvântul traco-dacic zeget, însemnând cetate.
Vezi mai multe:
Fundația Academia Civică a preluat ruina fostei închisori din sighet, în 1994, în vederea transformării ei în Memorial. Lucrările de reabilitare ale clădirii au durat până în anul 2000.
Fiecare celulă a fost transformată într-o cameră de muzeu. Au fost amplasate obiecte, fotografii, documente, creându-se ambianța și documentația unei săli de muzeu.
Harta
Adresa: Str. Muzeului nr. 1 – Orar: L-D: 10-18
A fost inaugurat la 30 mai 1981, cu ocazia sărbătoririi Zilei Internaţionale a Muzeelor. O contribuție majoră la înființarea sa a avut-o profesorul şi istoricul Mihai Dăncuș (1942-2020), fost director al Muzeului Maramureşean. Muzeul satului cuprinde peste 30 de gospodării conservate, unele mobilate complet cu piesele originale, grupate pe principalele subzone ale Maramureșului istoric. Pe lângă gospodăriile românești au mai fost reconstruite o locuință ucraineană, una maghiară și două case evreiești (în interiorul uneia fiind amenajată o sinagogă sătească).
Foto © Instagram: Ziabucuria
Harta
Din 1935 datează primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa 700 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, majoritatea de către marele meșter popular Stan Ioan Pătraș, devenind un muzeu în aer liber de natură unică și o atracție celebră în toată lumea.
Cimitirul Vesel a devenit parte a patrimoniului cultural UNESCO iar la Simpozionul Monumentelor Funerare, care s-a ţinut în Statele Unite ale Americii în 1998, a fost clasat primul în Europa şi al doilea din lume după cel din Valea Regilor, din Egipt. Din anul 2009, cimitirul este obiectivul festivalului anual „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”.
Harta
Stan Ioan Pătraș, marele meșter popular al Maramureșului, s-a născut în 1908 într-o familie de țărani din Săpânța. A frecventat doar primele patru clase școlare, astfel că celebrele epitafuri erau transcrise pe cruce mimetic: dicta altui sătean versurile sale, acesta le bătea la mașină, iar apoi meșterul imita scrisul sculptând textul în locul rezervat pe cruce.
Din anul 1936, și-a perfecționat stilul, pe cruci au apărut figurile sculptate în relief, în culori vii, obținute din pigmenți naturali. Până în anul 1977, Pătraș a realizat aproximativ 700 de cruci în ambele cimitire din Săpânța, cunoscute sub denumirea de „Cimitirul Vesel”.
Casa Memorială „Ioan Stan Pătraș”, datată în anul 1951, a aparținut soției meșterului, și se află la doar cîteva sute de metri de „Cimitirul Vesel”. În interior sunt expuse zeci de sculpturi basorelief, pictate, specifice creaţiei artistului. În curte se păstrează atelierul său, în care urmaşii îi continuă meşteşugul.
Harta
Înființată pe vremea voievozilor Drăgosești, nepoții lui Dragoș Vodă, Balc și apoi Drag, au dăruit mănăstirii terenuri și bunuri astfel încat în 1391 este ridicată o biserică din piatră. Aici a funcționat o importantă școală de caligrafie, unde au fost au fost traduse și copiate pentru prima dată în română „Psaltirea”, „Evanghelia”, „Faptele Apostolilor”. Pecetea timpului a dus la distrugerea mănăstirii în anul 1783.
Mănăstirea Săpânța Peri a fost înființată în anul 1997, în hotarul satului Săpânța, din dorința de a reînnoda tradiția istorică a vechii Mănăstiri Sf. Arhanghel Mihail, din Peri, Maramureș, astăzi pe teritoriul Ucrainei. Este amplasată într-un parc dendrologic, înconjurată de o pădure seculară. Biserica, așezată pe un soclu de piatră, este construită din lemn masiv de stejar. Impresionanta turlă de aproape 78 m transformă edificiul într-una dintre cea mai înalte biserici de lemn din lume.
Harta
Țara Maramureșului
Regiunea Nord Est
Ansamblul monahal a fost construit din lemn, după tradiția locală, sub direcția arhitectului Cordoș Dorel. Acesta este compus din: poarta specifică maramureșeană, turnul cu clopotnița, biserica (cu o înălțime de 57 m), altarul de vară, chiliile călugărilor, capela (construită pe mai multe nivele), casa maiștrilor și casa (atelierul) artiștilor. Recent a fost construit Muzeul din incinta mănăstirii.
Primele atestări documentare ce fac referire la Mănăstirea Bârsana datează din 1390; într-un document referitor la proprietățile familiei voievodale Dragoș. Pictura murală are în naos scene din Geneză, iar în pronaos scene din Judecata de Apoi. Hramul mănăstirii se oficiază pe data de 30 iunie: “Soborul Sfinților 12 Apostoli”, protectorii mănăstirii.
Harta
Patrimoniu UNESCO
Vechea biserică de lemn a fost construită în anul 1711 în locul numit „Părul Călugărului” de preotul nobil Ioan Ștefanca pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru protecție în timpul ciumei mari din anul anterior. Biserica a fost mutată pe Valea Izei în jurul anului 1739 pe locul unui cimitir apărut după lupta cu tătarii de la 1717. Biserica a fost mutată a doua oară când a fost adusă în sat în jurul anului 1795 în mijlocul unui cimitir de victime din timpul ciumei mici de la 1742.
Această biserică, cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, nu trebuie confundată cu noua biserică de lemn din actualul complex monahal “Mănăstirea Bârsana”, aflată la câțiva km distanță, pe locul unde s-a aflat aproximativ între anii 1739-1795 biserica tratată aici. Biserica a fost inclusă pe lista de patrimoniu cultural mondial UNESCO.
Harta
Toader Bârsan (1944-2022) afirmat ca un veritabil simbol al Marammureșului și țării în arta sculpturii în lemn, de zeci de ani sculptează troiţe, porţi, icoane, linguri şi alte minunăţii, (cum ar fi lanţurile din lemn confecţionate dintr-un singur trunchi, cu zalele îmbinate natural, fără tăieturi sau lipeli), păstrând vie tradiţia acestui vechi meşteşug. Muzeul este de fapt o căsuţă din lemn unde sunt expuse trofeele familiei, fotografii şi sculpuri de toate felurile. La loc de cinste tronează o poză cu meşterul la Washington, alături de înalte oficialităţi, încadraţi de o poartă superbă executată la faţa locului. Printre operele sculpturale ale lui Teodor Bârsan amintim, troița de la Televiziunea Națională din București sau troița din centrul Timișoarei, lucrări la Mănăstirea Bârsana, aceasta fiind una dintre cele mai vizitate mănăstiri de lemn din țară.
Harta
Fusul lu’ Pupăză, înalt de 19 metri, sculptat în atelierul marelui meşter Pătru Godja – Pupăză (1935-2016), de pe Valea Stejarului, şi amplasat în Văleni, pe Dealul Babelor.
Scenografia de pe postament este un omagiu adus femeilor din satul Văleni ce au respins atacul tătarilor, acum mai bine de 300 de ani, aruncând asupra lor pietre, de aici şi denumirea de Dealul Babelor.
Harta
Construcția la așezământul monahal de maici, cu hramul “Schimbarea la Faţă” a început din anul 1991, sub coordonarea meșterului Vasile Petrehus și a fost ctitorită de credincioșii din Botiza, în frunte cu preotul Isidor Berbecaru. Este o construcție magnifică din lemn masiv de brad sub formă de cruce, pe temelie de beton, cu pridvorul împodobit cu arcade și sculptat în stil maramureșean. La sfârșitul secolului al XIX-lea vechea biserică de lemn din Botiza a fost înlocuită cu actuală biserică, adusă din Vișeu de Jos, ce a fost construită în 1699. Acest sfânt așezământ găzduiește o icoană făcătoare de minuni adusă de pe Muntele Athos, care atrage anual numeroși credincioși.
Harta
Monumentul îl înfățișează pe întemeietorul Moldovei, pe voievodul Bogdan călare, înconjurat de cinci nobili, operă realizată din bronz (22 de tone) și care poartă semnătura sculptorului Ioan Marchiș (în prezent director al Direcției Județene de Culte și Patrimoniu Maramureș). “Statuia sa fie ecvestră neecvestră să să se vadă până în Budapesta“ Vasile Deac Moșu’
Vasile Deac, fost primar în comuna Cuhea (azi Bogdan Vodă) și-a dorit, să lase moștenire generațiilor următoare un monument impresionant care să-l reprezinte pe ilustrul înaintaș, voievodul întemeietor de țară, Bogdan Vodă din Cuhea. În urma unor discuții cu cel mai în vogă sculptor, Vida Gheza, acesta din urmă realizează, în 1979, un proiect, în lemn de plop, reprezentându-l pe legendarul voievod așezat pe un jilț domnesc. Vasile Deac și-a dat seama că își dorește de fapt o statuie ecvestră. În 1985, Vasile Deac Moșu’ ia drumul capitalei, îmbrăcat în costum tradițional și „cu jalba-n proțap”, să ceară oficialităților comuniste bani pentru statuie. Proiectul e respins, dar maramureșeanul nu se întorcea cu mâna goală, ci cu bani pentru realizarea unui… dinozaur din gips, pe care „urma să-l doneze unui muzeu”. S-a construit „scheletul”, s-a turnat gipsul, dar a venit Revoluția din 1989. Moșu a reluat „negocierile” cu Ioan Marchiș, devenit între timp unul dintre cei mai renumiți sculptori din zonă, iar în anul 2008, complexul statuar a fost, în sfârșit inaugurat. Vezi și: Calul și dinozaurul!
Harta
Patrimoniu UNESCO
Biserica din Deal, având hramul “Nașterea Maicii Domnului”, datează de la mijlocul secolului 14, fiind considerată cea mai veche biserică de lemn din România și este înscrisă pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Ioan Mihalyi de Apșa a remarcat-o în 1900 printre cele mai frumoase biserici din Maramureș. Valoarea ei este dublată de un ansamblu pictural de cea mai bună calitate, cea mai reprezentativă operă a cunoscutului zugrav itinerant local Alexandru Ponehalschi. În podul bisericii de la Ieud a fost găsit în anul 1921 Codicele de la Ieud sau Zbornicul de la Ieud, cea mai veche carte religioasă românească, care datează din 1391-92. Exemplarul original se află astăzi la Biblioteca Academiei Române.
Harta
Construcția la așezământul monahal de maici, cu hramul “Schimbarea la Faţă” a început din anul 1991, sub coordonarea meșterului Vasile Petrehus și a fost ctitorită de credincioșii din Botiza, în frunte cu preotul Isidor Berbecaru. Este o construcție magnifică din lemn masiv de brad sub formă de cruce, pe temelie de beton, cu pridvorul împodobit cu arcade și sculptat în stil maramureșean. La sfârșitul secolului al XIX-lea vechea biserică de lemn din Botiza a fost înlocuită cu actuală biserică, adusă din Vișeu de Jos, ce a fost construită în 1699. Acest sfânt așezământ găzduiește o icoană făcătoare de minuni adusă de pe Muntele Athos, care atrage anual numeroși credincioși.
Harta
Este singurul muzeu din țară închinat țărăncii române. Muzeul și-a deschis poarta către vizitatori în anul 2001, la inițiativa culegătorului de folclor și a scriitorului Nicoară Timiș, rudă cu gazda casei.
Casa în care se află acest muzeu a fost construită în anii 1720-1721, fiind cea mai veche construcţie din lemn de pe întreaga Vale a Izei.
Str. 1 Decembrie, nr. 103, L – S: 09 – 19; D: 11 – 19
Harta
Datând de peste 100 de ani, Moara lui Mecleș din Săcel este un adevărat muzeu viu al tehnicilor populare păstrate în satul maramureșean. Fiind la a treia generație, Dănilă Mecleș a rămas ultimul morar din sat, la fel cum moara e considerată a fi ultima moară funcțională de pe râul Iza și cea mai veche din România. Pe lîngă moară, apele râului Iza, deviate printr-un jgeab de lemn, mai pun în mișcare un dărac de prelucrat lâna și o vâltoare ce mestecă în forța apei cergi, cuverturi și țoale.
Harta
Vasile Șușca a făcut faimoasă comuna Săcel datorită măștilor pe care creează de aproximativ 20 de ani. Tehnica de a crea măști a desprins-o de la tatăl său, care se ocupa cu confecționarea cojoacelor din piele. Măștile sale, „încearcă să transforme ceea ce este de temut într-un lucru cu față omenească. Piesa principală este obrăzarul, o bucată din material din lână neagră sau gri, apoi, conturează ochii și nasul cu pănură albă, și pocește gura cu material roșu, cosând dinți puțini, (deoarece măștile sale sunt de moși) și strâmbi de fasole, coji de nucă sau dinți de mistreț. Deoarece meșterul face măștile „după cum îi tună capul”, fiind o creație artistică liberă, el adaugă acestora o parte din personalitatea sa, din trăirile sale, punându-le coarne, urechi, bărbi, sprâncene, fiecarea vând un element semnificativ care sa o deosebească de celelalte. Vasile Șușca ”a umplut lumea de draci in blană de oaie”. A făcut mii de măști populare, a participat la expoziții, târguri și emisiuni, a apărut prin ziare, lucrările îi sunt expuse în muzeele din toată lumea, dar și în colecții private. A devenit cunoscut peste hotare, iar împreună cu el și Maramureșul.
Harta
Cunoscutul olar din Săcel, Tănase Cocean (1925-2006) și în prezent fiul, au păstrat nealterat de 13 generații meșteșugul tehnicii olăritului din vremnurile dacilor. Atât în forma creării vaselor de ceramică roşie nesmălţuită cât şi în tehnica de lucru, prin arderea la roşu, lustruirea cu piatră și vopsitul. Multe din vasele lucrate de Tănase au fost achiziţionate de muzee, iar acesta a participat la numeroase festivaluri, unde a primit numeroase premii de prestigiu, pentru păstrarea și promovarea meșteșugului ceramicii dacice de Săcel. Subsolul atelierului adăpostește cuptorul vechi de peste cinci secole, cioplit din piatră de râu și îmbrăcat într-un melaj de pământ și bălegar, în care se ard oalele de lut şi obiectele decorative. Atelierul oferă spre achiziționare vizitatorilor o gamă variată de ceramice nesmălţuite, ce pot fi întrebuințate atât cu rol decorativ cât și pentru valențele terapeutice, nebănuite, ale utilizării acestora în gastronomie.
Harta
Situat in nord-estul județului Maramureș, Parcul Natural Munții Maramureșului are o suprafață de 148.850 ha și este cel mai mare parc natural din România. Partea centrală și cea mai inaltă a lanțului muntos traversează parcul de la nord-vest la sud-est și cuprinde cele mai reprezentative vârfuri: Farcău (1957 m, cel mai înalt din Munții Maramureșului), Pop Ivan (1937 m), Toroiaga (1930), Mihăiescu (1918 m), Jupania (1853 m), Pietrosu Bărdău (1850 m), și Cearcănu (1846 m).
Harta
Colecție muzeală dedicată culturii huțule. Huţulii sunt un subgrup etnic, al comunității ucrainene, ce trăieşte în Bucovina, Maramureş, Transcarpatia şi Pocuţia. În Maramureș, huţulii locuiesc în comunele Bistra, Poienile de sub Munte, Repedea, Rona de Sus, Ruscova şi Vişeu de Sus.
Notă: Baltagul se purta la nunţi şi la ocazii festive. Dar nu oricine avea dreptul să poarte baltag, decât cei care demonstrau acte de vitejie. În timpul regimului austro-ungar, huţulii plăteau 5 coroane pentru dreptul de a purta baltag, acesta fiind un semn distinctiv, o armă naţională. Cei săraci, neavând dreptul la baltag, purtau un topor simplu.
Harta
Biserica de lemn ucraineană din Poienile de sub Munte, cu hramul „Înălțarea Domnului”, a fost construită în anul 1798 și figurează pe lista monumentelor istorice. Aceasta a fost ridicată în stilul arhitectural moldovenesc iar la intrare, pe portal, se află o inscripție cu ctitorul acesteia „nobilul Ioan Dan din Cuhea”. În 1948, guvernul a hotarat abolirea Bisericii greco-catolice iar, ca urmare, o mare parte a comunității ucrainene din zonă (Poienile de sub Munte, Ruscova, Repedea) a adoptat religia ortodoxă. În vechea biserică ucraineană se află și o mică expoziție de obiecte bisericești.
Harta
Încă din secolul al XIX-lea, în Valea Vinului, loc de o rară frumusețe, erau consemnate aproximativ 100 de izvoare de apă minerală sau “borcut“, așa cum este denumită local. Izvoarele minerale de pe Valea Vinului, din Vișeu de Mijloc, “La căldare”, “La Ştiubei”, “Izvorul lui Victor” sau “Gulaci” au fost la începutul secolului al XX-lea parte a unei stațiuni balneoclimaterice, datorită calității apelor și proprietăților binefăcătoare (de 12,7 g/l și o concentrație de 2,26 g/l CO2).
Harta
Muzeul prezintă o sinteză a culturii materiale şi spirituale a localităţii şi a zonei sud-estice a Maramureşului istoric. Este o zonă deosebit de interesantă şi bogată în valori cultural-etnografice şi istorice, creaţii ale unei comunităţi multietnice, în care trăiesc români, germani, maghiari, ucrainieni.
Fondul muzeistic cuprinde peste 1100 de piese, din care aproape 800 se găsesc structurate pe secţiile de istorie şi etnografie astfel: piese arheologice, artă populară, unelte tradiționale, carte veche, icoane pe sticlă. – Website
Str. Libertăţii nr. 7, Vișeu de sus. Orar: L–V – 09-16
Harta
„Centrul documentar-expozițional al nobilimii maramureșene române”, un muzeu unic în România, creație a „Fundației Ion și Livia Piso”, a fost inaugurat în 2014 şi oferă o imagine sugestivă vizitatorilor despre istoria şi trecutul glorios al Maramureșului medieval, doar privind arborii genealogici realizaţi la dmensiuni macro, cu cele mai mari și extise familii de nobili români din Maramureș, mărimea unora depășind 10 mp. În sala Aula Magna se află o imensă hartă a Maramureșului Istoric, flancată de două picturi-frescă ce reprezintă lupta lui Dragoș Vodă cu tătarii și izgonirea lor din Moldova, cealaltă lupta de la Baia Moldovei (1467), dintre oastea condusă de Ștefan cel Mare (stră-strănepotul lui Bogdan Vodă) și oastea Regatului Ungariei condusă de Matia Corvin, ambele realizate după schițele Liviei Piso, fiica reputatului istoric maramureșean Alexandru Filipașcu.
Str. Libertăţii nr. 24, Vișeu de sus. Tel: +40.756.339.197
Harta
Mocănița de la Vişeu de Sus este ultima cale ferată forestieră cu ecartament îngust, din Europa, fiind clasată ca și monument istoric. Aceasta funcţionează cu locomotive cu abur, alimentate cu lemn și cărbuni, care încă mai este folosită pentru transportul lemnului, dar și în scop turistic. Construcția căii ferate forestiere pe Valea Vaserului a început în 1932, ecartamentul îngust era necesar pentru a permite căii ferate să urmeze traseul sinuos al râului. În anul 1961, după finalizarea tuturor lucrărilor la calea ferată, rețeaua C.F.F. Vișeu de Sus însuma o lungime totală de 79 km, dintre care linia magistrală avea 46 Km.
Harta
Pe un parcurs de aproximativ 50 km, Calea Ferată Forestieră Vișeu, de pe valea Vaserului, oferă turiștilor un specatcol absolut pitoresc și sălbatic. Locuri cu maluri abrupte ce pornesc chiar de lânga linia ferată, păduri seculare, vîrfurile semețe ale Munților Maramureșului, tuneluri străbătând stânci masive. Construcția căii ferate forestiere a început în 1932, iar ecartamentul îngust, de 760mm a fost construit în acest fel pentru a permite căii ferate să urmeze traseul sinuos al râului Vaser. Calea ferată, exploatată atât forestier, cât și turistic, este clasată ca monument istoric. Oiective: Spitalul săpat în stâncă de la Novicior; Borcutul de la Șuligu; Capela Elisabeta de la Făina, Cimitirul militar de la Miraj.
Harta
Capelă romano-catolică ridicată la început de secol XX în memoria defunctei reginei Elisabeta a Ungariei. Doar că în interior se află portretul Împărăteasei Elisabeta a Austriei, soţia lui Franz Joseph, cunoscută ca Sissi. În jurul bisericuței de lemn se aflau mormintele a patru militari austrieci căzuți pe Valea Vaserului în Primul Război Mondial.
„Făina este o colonie creată de vistierie – formată din locuinţele pădurarilor, ale stăvilarilor şi a fierarului, precum şi dintr-un hotel aflat într-o clădire cochetă a vistieriei. Se mai află aici şi capela Elisabeta, ridicată în memoria defunctei regine maghiare Elisabeta, ctitorirea căreia i se datorează în mare parte lui Kostenszky Bela, fostul pădurar al vistieriei din această zonă.” Sursa: Valea Vaserului – „Elveţie a Maramureşului”, de Vasile Man, 1906
Harta
În memoria celor uciși de trupele horthyste, sculptorul Vida Geza a ridicat în 1966 un ansamblu de 12 figurine de lemn, dintre care 10 reprezintă măști tradiționale maramureșene iar celelalte 2 reprezintă chipuri umane. Din cauza climei umede din zonă, lemnul s-a deteriorat și a început să se fisureze, așa că artistul a refăcut monumentul din piatră. Monumentul este completat cu o placă comemorativă, în care este săpat textul: “S-a ridicat acest monument în memoria celor 29 de patrioți români uciși miselește de hortiști la 14 octombrie 1944. Glorie și veșnică recunoștință patrioților care s-au jertfit pentru libertatea României.” Pentru a ajunge la monumentul amplasat pe o colină, trebuie urcate 44 de trepte, un număr ce simbolizează anul în care a avut locul unul dintre cele mai violente masacre antiromânești.
Harta
Mănăstirea Moisei, cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului” (15 august), este așezată pe un platou însorit, deasupra satului Moisei, la poalele muntelui Pietrosu Rodnei. Localitatea Moisei a făcut parte din domeniul lui Bogdan, voievod al Maramureșului, domn întemeietor al Moldovei și al dinastiei Mușatinilor. În secolul al XVI-lea a luat ființă o modestă sihăstrie din care a evoluat Mănăstirea Moisei, iar în 1599, călugării de aici au ridicat biserica veche, care se păstrează și astăzi. Pentru a feri mănăstirea de influențe străine sau de acapararea de către alte culte, călugării au pus-o sub ocrotirea puternicei mănăstiri a Sfântului Ștefan cel Mare de la Putna, ca metoc al acesteia timp de aproape 100 de ani.
Biserica mare a fost zidită în 1911 de către Episcopia greco-catolică de Cluj-Gherla. In 1948, odată cu interzicerea Bisericii Greco-Catolice, lăcașul de cult a fost confiscat de către autoritățile comuniste și dat Bisercii Ortodoxe Române. Poarta de intrare, Altarul de vară, construit în stil maramureșean și zidul de piatră, ce împrejmuiește incinta, au fost construite în 2008-2011.
Harta
Este o rezervație naturală înființată de mult timp, încă din anul 1977, înclusă în Parcul Național Munții Rodnei. Aria naturală reprezintă o zonă montană formată din fenomene carstice impresionante (doline, văi, canioane, stâncării, peșteri) unde la intrare în Peștera Izvorul Albastru al Izei, apele pârâului Măgurii se scurg în subteranul Vârfului Măgurii, străpungând stâncăriile printr-un canion și formând mici cascade. Denumirea provine de la nuanța verzui-albăstruie a izvorului carstic, unul din afluenții de obârșie ai râului Iza.
Harta
Vârful Pietrosu este cel mai înalt pisc muntos din Munții Rodnei cu 2.303 metri, dar și cel mai înalt vârf din lanțul Carpaților Orientali. Traseu: marcaj cu dungă albastră pe fond alb, care pornește din Borșa, strada Avram Iancu, până sus la stația meteo, aproximativ 4-5 ore, la urcare. De la stația meteo, până în vârful Pietrosul, traseul continuă cu același marcaj, timp de incă 1:30 ore.
Obiective în zonă: circuri glaciare (Buhăescu, Zănoaga Iezerului, Zănoaga Mare, Zănoaga Mica) și lacuri glaciare (Iezerul Pietrosului, Buhăescu I, II, III și IV) cu dimensiuni intre 3500 m² si 700 m² si adâncimi între 0.30 m si 5.20 m.
Harta
Lac glaciar în formă de harta Romaniei, aflat sub vârful Pietrosu, la o altitudine de 1.825 m.
Are suprafața de 34,5 mp, adâncimea maximă de 2,5 m și lungimea de 84 m.
Face parte din rezervația naturală ˝Pietrosu Mare˝.
Lângă lac se găsește stația meteo „Pietrosu”, unde se poate campa.
Harta
Este al treilea centru urban al județului Maramureș, după municipiile Baia Mare și Sighetu Marmației. La sud, orașul este mărginit de Munții Rodnei, cu Vârful Pietrosul Rodnei (2303 m altitudine, cel mai înalt din Carpații Orientali). Borșa a recunoscută pentru minerit sau exploatare forestieră, dar și pentru turismul alpin. Prima atestare documentară a localității datează din 1353, când se menționează că făcea parte din domeniul Cuhea ce aparținea Bogdăneștilor. În anii ’40, la Borșa se făceau pregătiri pentru organizarea Olimpiadei de Iarnă din anul 1948, când s-au investit aproximativ echivalentul a 100 milioane euro azi. Datorită faptului că frontul de est din timpul celui de al doilea război mondial s-a mutat în Pasul Prislop, s-au întrerupt lucrările și organizarea de concursuri, iar acestea nu au mai fost reluate după 1945.
Harta
Situat într-un mirific cadru natural, la poalele Pietrosului din Munții Rodnei, Schitul cu hramul ”Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul”, este deopotrivă locaș de închinăciune și de rugăciune pentru credincioși și pelerini, dar și popas duhovnicesc pentru turiștii aflăți în trecere prin zonă. În 2007 a fost pusă piatră de temelie a Schitului de către IPS Iustinian Chira Arhiepiscopul Maramureșului și Satmarului, înconjurat de un sobor de preoți și credincioși. Complexul monahal cuprinde biserica de lemn concepută în stil maramureșan, corpul de chilii cu două nivele, două ateliere, unul de pictură și unul de croitorie, și o păstrăvărie.
Harta
Monumentul Eroilor este un ansamblu de trei obeliscuri amplasate lângă vechiul spital militar din zona Cartierului Gării, pe Strada Eroilor din Borșa. Având că structură generală un arc de cerc ce încadrează o piramidă mare și două piramide mici, amplasarea edificiului a fost influențată de Sanatoriul medical din Gară, unde erau tratați răniții câmpurilor de luptă. Cei care nu supraviețuiau erau îngropați la poalele locului unde se află acum ansamblul monumental. Data de 24 aprilie 1918 este singura informație inscripționată pe unul dintre cele două morminte situate cel mai aproape de monument. În locul respectiv au fost înhumaţi 152 de eroi care au murit în operațiunile militare din Munții Rodnei și Munții Maramureșului, în Primul Război Mondial.
Harta
32 km de Borșa
Ştefan Grec colecţionează de peste 40 de ani rădăcini de arbori cu forme ciudate, cărora le dă nume şi pe care le expune în casa lui din Pasul Prislop – Muzeul Rădăcinilor, care reuneşte peste o sută de exponate, care mai de care mai bizare.
Ştefan Grec spune că nu a modificat nimic la rădăcinile pe care le-a cules în pădure şi pe care, mai apoi, le-a adăugat ineditei sale colecţii. “Natura ne dă, uneori, adevărate lecţii de viaţă. Trebuie doar să învăţăm să le întelegem”. Pe etichetele lipite pe fiecare rădăcină în parte stau scrise denumiri precum: “Dracula”, “Şarpele încolăcit”, “Jirinovski”, “Creierul pădurii”, “Fiara din adâncuri”, “Cumpăna fântânii”, “Pasărea Phoenix”, “Muma pădurii”, “Pâinea vieţii” ș.a
Harta
Apa adunată într-un circ glaciar se scurge peste un abrupt calcaros numit ˝Podul Cailor˝, în mai multe trepte, rezultând cea mai mare cascadă din România.
Se află la altitudinea de 1300 m iar căderea de apă este de 90 metri. Cascada este accesibilă din mai multe direcții, dinspre Borșa-Complex cu telescaunul, sau pe jos, sau dinspre zonele mai înalte ale Munților Rodnei
.Harta
Aflată la o altitudine de 1640 m, în apropierea Cascadei Cailor, pe Muntele Piatra Rea, ce aparţine de Parcul Național Munții Rodnei. Traseul Telescaun Borşa – Cascada Cailor – Șaua Știol este ascensional şi dificil. Dacă urmaţi traseul către Lacul Ştiol, la jumătatea sa veţi coborî către Cascada Cailor pe marcaj triunghi rosu, este mai facil.
Muntele Piatra Rea a aparţinut în sec. XIX Familiei Anderco de Homorod, una dintre familiile distinse ale Maramureşului istoric. Alexiu Anderco (1821-1884), paroh gr.-cat. în Borşa şi protopop al Vişeului, a fost ctitor de biserică şi şcoală. Fiind un spirit erudit, a luptat mai ales pentru drepturile românilor, în timpul dualismului austro-ungar. Prin anii 1870 realizează o schiţă monografică a localităţii Borşa, fragment ce a apărut în „Familia” lui Iosif Vulcan în anul 1870. Se căsătoreşte cu Ana Mihalyi de Apşa, descendentă a uneia dintre familiile cu renume din Maramureş, verişoară primară cu Gravrilă Mihalyi, tatăl istoricului şi academicianului Ioan Mihalyi de Apşa.
Harta
Situat la altitudinea de 1413 m este cea mai înaltă trecătoare din România care leagă Maramureșul cu Bucovina având o lungime de 50 km, partea de nord este abruptă, trecătoarea continuându-se spre sud cu o pantă domoală. Șoseaua care traversează trecătoarea, DN 18, leagă localitartile Vișeu, Moisei, Borșa, din Maramureș cu Câmpulung Moldovenesc, din județul Suceava. Iarna, din cauza altitudinii trecătoarea este înzăpezită, în schimb pe timp de vară oferă o priveliște minunată către Obcinele Bucovinei sau Munții Rodnei cu vârfurile Ineu și Pietrosu. Aici are loc festivalul folcloric „Hora de la Prislop”.