De „Mica Unire” la Mănăstirea Bârsana

Mănăstirea Bârsana

Bârsana, Valea Izei | Harta

Prima atestare documentară a unei mănăstirii în Bârsana apare într-un document din 21 iulie 1390, referitor la proprietățile familiei drăgoşeştilor, voievodului Balc şi magistrului Drag, nepoţii lui Dragoş Vodă, în care este menționat un drum care se bifurcă, conducând pe un braț în satul Bârsana, iar pe celălalt la mănăstire.

Construcția mănăstirii Bârsana a început în anul 1993, sub direcția arhitectului Cordoș Dorel. Ansamblul monahal cuprinde următoarele obiective: Biserica în stil marmureşean, Altarul de vară, Aghiasmatarul, Stareţia, Casa maicilor, Casa artistului, Casa duhovnicului, Casa meşterilor, Praznicarul cu trapeză, Muzeul de icoane şi carte veche, Turnul clopotniţă, Poarta maramureşeană, troiţe s.a.

Biserica de lemn a mănăstirii Bârsana este a doua ca mărime din judeţul Maramureş, având 57 m înălțime. Cea mai înaltă se află la mănăstirea Săpânța Peri, având 78 metri înălțime, iar a treia se află la Şurdeşti, în apropiere de Baia Sprie, cu înălţimea de 54 de metri, datată din 1721 şi inclusă în lista patrimoniului cultural UNESCO (între alte 8 biserici de lemn din Maramureş).

Foto © Adrian Man, 24.01.2023

Muzeul de icoane şi carte veche, Mănăstirea Bârsana

Bârsana, Valea Izei | Harta

Muzeul este amplasat în partea de sud-est a incintei Mănăstirii “Soborul Sfinţilor 12 Apostoli” din Bârsana, în imediata vecinătate a turnului-clopotniţă. Concepţia arhitecturală se bazează pe punerea în valoare a tradiţiei arhitecturale specifice zonei Maramureşului istoric şi integrarea în sit.

Muzeul de icoane şi carte veche „Episcopul Gavril de Bârsana” a fost astfel construit încât să redea imaginea unei case ţărăneşti maramureşene, mobilierul şi tâmplăria fiind de inspiraţie locală. Tot aici a fost prevăzut un loc de “zăbavă” şi meditaţie, foişorul, element caracteristic arhitecturii româneşti.

Fondul de carte veche şi icoane a fost constituit în urma transferului, începând cu 1 noiembrie 1998, a Depozitului de obiecte de patrimoniu cultural naţional de la Protopopiatul Sighet la Mănăstirea Bârsana. Muzeul mănăstirii are o expoziţie permanentă de manuscrise şi cărţi de patrimoniu din secolele XVI-XIX, icoane vechi şi o bogată colecţie de obiecte de artă populară locală.

Foto © Adrian Man, 24.01.2023

Biserica de lemn din Bârsana, 1711 – Patrimoniu UNESCO

Bârsana, Valea Izei | Harta

Vechea biserică de lemn a fost construită în anul 1711 în locul numit „Părul Călugărului” de preotul nobil Ioan Ștefanca pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru protecție în timpul ciumei mari din anul anterior. Biserica a fost mutată pe Valea Izei în jurul anului 1739 pe locul unui cimitir apărut după lupta cu tătarii de la 1717. Biserica a fost mutată a doua oară când a fost adusă în sat în jurul anului 1795 în mijlocul unui cimitir de victime din timpul ciumei mici de la 1742.

Această biserică, cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, nu trebuie confundată cu noua biserică de lemn din actualul complex monahal “Mănăstirea Bârsana”, aflată la câțiva km distanță, pe locul unde s-a aflat aproximativ între anii 1739-1795 biserica tratată aici. Pictura murală, păstrată în proporție mai mare în altar și naos, a fost realizată de Toader Hodor, un zugrav originar din Vișeu-de-Mijloc. Biserica a fost inclusă pe lista de patrimoniu cultural mondial UNESCO.

Foto © Adrian Man, 06.08.2022

Atelierul de sculptură BârsanArt

Bârsana, nr. 524 | Harta

Meşterul popular Toader Bârsan, părintele atelierului BârsanArt, a cioplit jumătate din porțile Bârsanei şi a lucrat la sute, prin toată Europa, SUA şi chiar Japonia. El şi echipa sa a construit la Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia poarta maramureşeană de la intrare, lângă mormântul lui IPS Justinian (în anul 1988). Printre alte opere sculpturale ale lui Teodor Bârsan amintesc de troița de la Televiziunea Națională din București sau troița din centrul Timișoarei sau lucrări la Mănăstirea Bârsana. „Sculptorul porţilor cerului Maramureşului“ a trecut la cele veşnice la 4 ianuarie 2022.

Muzeul este de fapt o căsuţă din lemn unde sunt expuse trofeele familiei, fotografii şi sculpuri de toate felurile. La loc de cinste tronează o poză cu meşterul Teodor Bârsan la Washington, alături de înalte oficialităţi, încadraţi de o poartă superbă executată la faţa locului. „Meşteri populari pricepuţi, cu tradiţie, care duc sufletul scupturilor maramureşene mai departe, peste veacuri, în ţară şi în strainatate”. – citat aprox. de pe site-ul atelierului: www.barsanart.ro

Bisericuța pustnicului Nuțu

5 km de Bârsana, Valea Caselor

Situată la circa 5 km de centrul localității Bârsana, pe Valea Caselor, se află una dintre cele mai mici locașuri religioase din Maramureș, Bisericuța lui Nuțu. Ea măsoară 2.5 pe 1.5 metri și prispa de 1 metru, ridicată în locul denumit azi ”La Chiliuță” (chilie).

Nuțu Pop a rămas orfan de mamă împreună cu alți doi frați și o soră. Toți muți. Era analfabet și avea „limba legată”. A visat într-o noapte buchiile și că trebuie să facă o chilie sus, pe deal. De atunci a devenit „cărturar” și și-a scris întreaga viață într-un caiet, aflat astăzi în custodia parohiei greco-catolice din Bârsana. A înălțat bisericuța de-o șchioapă din lemn, căptușită cu lut și acoperită cu șindrilă, ajutat de oameni ai locului, ce își încredințeau rugăciunile pustnicului.

În timpul comunismului a fost singurul monah „neautorizat”, nefiind acceptat de Biserică. A ales să renunțe la cele lumești și și-a dedicat viața rugăciunii. Sihastrul Nuțu mânca rar, se ruga cu evlavie, neîncetat, cu brațele întinse și palmele deschise către cer, localnicii îl considerau sfânt, că acesta dobandise deja puteri fără margini. A trăit ca pustnic până la 78 de ani.